Ploaia finală (povestire)


Începuse ploaia și mai avea câteva sute de metri până acasă. Însă nu-i părea rău, ploaia se anunța caldă și, în același timp, răcoroasă. O binemeritată pauză în arșița zilelor de vară.

Mergea pe malul canalului, vis-a-vis de Flora, admirând perechile ce se țineau de mână întâmpinând și ele, ca și el, ploaia, cu zâmbetul pe buze. Erau și care, preventiv, fugeau spre adăposturi și chiar văzu câteva umbrele apărând o dată cu primele picături.

Ploaia era caldă și cădea încet dintr-un cer pe care soarele încă strălucea. Închise ochii și își ridică plin de încântare mâinile ca într-o rugă sau îmbrățișare mută. Picuri mici îi udau fața prelingându-se de pe fruntea bombată, pe pomeți și pe gât.

Deschise gura, sorbind hulpav micile cadouri lichide.

Apoi brusc, auzi un strigăt, și încă cu zâmbetul pe buze își înălță mirat sprâncenele. Nu era pe pista de biciclete. Apoi veniră alte strigăte și deveni mai atent. Nu departe văzu câteva persoane care urlau, fugind și lovindu-se peste față, peste mâini. În prima clipă i se păru amuzant și îi veni să râdă, dar se încruntă urmărind nedumerit cum alergau de colo colo, strigând unii la alții speriați de ceva nevăzut lui.

Ce se întâmplă? Poate un anunț radio, poate o fi murit cineva important, poate s-a declanșat un război? De ce ar fi lumea atât de agitată când plouă atât de superb?

Ploua frumos în culori multicolore, sclipitor și tăcut.

Îi reveniră în minte gesturile oamenilor, loviturile pe care și le aplicau, groaza cu care își priveau mâinile, privirea lor îndreptată spre cer. Lui îi plăcea ploaia și o clipă urletele tot mai îndepărtate se estompară cu totul. Apoi, ca scuturat de un fior, își privi brațele și pe ele picurii ce cădeau și se spărgeau în alți picuri, mai mulți, mai mici ce săreau și împroșcau lumea din jur. Și în ei văzu viermișorii, unii purpurii, alții azurii ieșind și croindu-și drum spre piele și de pe piele sub piele. Și încremeni.

Începea invazia.


 

Acest exercițiu a fost publicat în Ficțiuni #14, decembrie 2014.

Reclame

Un comentariu

  1. M-am cam speriat. Ce bine ca în perioada aia nu m-am plimbat pe lângă Flora! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Vestic.ro

Stiri din Arad

Seria "Nemuritor" de O.G. Arion

The difference between fiction and reality? Fiction has to make sense

Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. "Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile" 08.02.1993, ION MONORAN

Stil de scriitor

Despre cărți și nu numai...

ROMCON

Convenția națională a cluburilor și autorilor de science-fiction din România

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

Sarah Ward at crimepieces

Crime author and book reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

MILOȘ DUMBRACI

MILOȘ DUMBRACI

%d blogeri au apreciat asta: