Un sărut pentru tine


Venea de la Oravița coborând dealurile spre zona de șes când, la poalele ultimei coline, zări din depărtare o mașină parcată pe marginea șoselei. Părea înfiptă într-un taluz de pământ, cu avariile pornite și portiera șoferului larg deschisă. Încetini camioneta în timp ce trecea pe lângă mașină, apoi, răzgândindu-se, opri și dădu cu spatele, parcând paralel cu șoseaua.

Afară era un frig cumplit, -20 de grade Celsius, iar vântul, pornit de două zile, făcea totul și mai greu de suportat. Geamurile, deși plecase de aproape jumătate de oră, păstrau încă floricele de greață pe la margini și fu nevoit să-și mijească ochii să vadă mai mult. Nicio mișcare.

Oftă și ieși afară, lăsând motorul pornit. Închise portiera, trăgându-și imediat pe gât gulerul hainei îmblănite. Vântul rece și bobițele de zăpadă mici și dese mușcau ca niște lame bine ascuțite din fața neacoperită.

– Hei, alo! E cineva pe aici!?

În aerul înghețat îi răspunse doar torsul camionetei, acoperit de șuierul viscolului. Se apropie și zgomotul mașinii fu înlocuit de scârțâitul zăpezii sub talpa de cauciuc. Vântul făcea mici vârtejuri, smotocind zăpada depusă.

Vedea fotoliul șoferului acoperit și el, ca totul dimprejur, cu un strat subțire de zăpadă. Bobiță lângă bobiță, un omăt ciudat, cu nuanțe sângerii. Nicio urmă de pași nu venea sau pleca dinspre mașină. Călcă încet, atent la vreascuri și la micile pietre de la marginea șoselei. De emoție, își auzea bătăile inimii reverberate de clapetele căciulii de blană. Drumul era la fel de pustiu ca atunci când parcase. Doar el și două mașini colorau albul murdar și dezolant al peisajului.

„Poate a ieșit să se ușureze, poate e pe bancheta din spate, leșinat sau bolnav”, gândi, mergând prudent, atras ca hipnotizat de portiera larg deschisă. Mai strigă o dată, uitându-se în jur, dar nu primi niciun răspuns. Aparent, mașina cu avariile pornite fusese abandonată la baza dealului.

Își facu curaj și băgă, cu atenție, capul înăuntru. În ciuda gerului, o căldură plăcută îi îmbujoră obrajii, ca și cum s-ar fi apropiat prea mult de o sobă încinsă. Abia atunci observă, surprins, că motorul mașinii mergea, torcând abia auzit.

– Ei drăcie!, spuse, ieșind și îndreptându-și coloana. Ce înseamnă o mașină bună și scumpă, adăugă încet, trecând cu privirile peste formele plăcute și fine ale limuzinei.

Își scutură capul ca după o reverie și se bătu cu palmele peste șolduri într-un gest inutil de încălzire. Nu-i era frig, ba din contră, o căldură plăcută i se prelingea în oase. Se scutură a doua oară, depărtându-se cu spatele de mașina purpurie ce strălucea în albul murdar al zăpezii.

Auzea viscolul cântând printre arborii de pe deal și vedea cum vârtejurile de zăpadă amestecate cu frunze coborau, spărgându-se deasupra câmpiei. Mașina torcea călduț în ceață.

– Poate ar trebui să opresc motorul sau poate ar trebui să sun la 112. Da, da, ar trebui să sun, bombăni el, neluându-și privirea de pe formele rotunde ce apăreau și dispăreau într-un joc de alb și roșu.

Cu colțul ochiului cerceta în continuare interiorul mașinii părăsite. Auzea motorul, vedea farurile în care lumina abia se vedea de sub fardul zăpezii. Căldura venea în valuri până la el, deși se dăduse în spate câțiva pași.

– Voi suna, da, trebuie să sun.

Se întoarse cu gândul de a lua repede celularul. Poate chiar să facă câteva poze cu superba limuzină părăsită. Dar uimirea îl făcu să-și scoată căciula îmblănită. Mica lui camionetă abia se mai vedea, parțial îngropată sub zăpada murdară amestecată cu frunze care părea a-și fi găsit un loc bun în care să se strângă nămeți.

– Ce naiba! Parcă parcasem mai aici.

Își trecu mirat degetele prin părul transpirat și se întoarse spre locul care-i încălzea spatele. Limuzina era lângă el, torcând pisicește, îmbiindu-l cu fotolii acoperite de piele purpurie. Se auzea o muzică plăcută ce-i aminti de zilele petrecute întins sub o umbrelă la mare.

Trecu ușor peste tastele radioului, încântat de muzică și strânse volanul, bucurându-se de pielea moale și fină. Fotoliul îl cuprinse cald și odihnitor. O clipă se gândi că ar putea sta așa ani în șir fără să se plictisească.

Își scutură din nou capul, încercând să înlăture strania ceață ce-i acoperea ochii, și auzul, și simțurile.

– Poate nu ar trebui să intru aici. Dacă vin proprietarii, ce-o să le zic!?

Frica și rușinea îl făcură să se precipite. Se împinse în volan ca să iasă, dar nu reuși decât să se apropie și mai mult. Își propti picioarele în bord, însă centura, observă el, cuprins de un sentiment de panică, îl trăgea înapoi. Se eliberă de ea și se împinse din nou în volanul care, acum, îi presa pieptul cu toată forța.

– O, Doamne! Ce naiba se întâmplă!, strigă speriat.

Valuri de sudoare îi acopereau ochii. Se lăsă se alunece afară, trăgându-și cu greu unul dintre picioare. O căldură năprasnică îl făcea să transpire din abundență. Muzica și soarele care se reflecta în mii de culori pe suprafața emailată, caldă și catifelată a mașinii îi umplură ochii de lacrimi. Auzea sunete ca de trompetă și vedea cum luminile curcubeului se strâng într-un mănunchi alb, precum florile miresei.

– Ce frumusețe, Doamne, ce frumusețe! Dar spaima îi subție glasul într-un schelălăit neajutorat.

Se împingea tot mai fără vlagă în pragul portierei, însă doar cu un picior. Celălalt, prins între volan și fotoliu, nu-l mai asculta.

– Mi-ar fi plăcut să am timp mai mult! Mai aveam atâtea de făcut!

O explozie marcă apusul soarelui, atrăgând, precum lumina becului insectele, mașinile poliției, ambulanța și pompierii. Lumini colorate în galben, albastru și roșu, glasuri și jeturi de apă cu spumă marcau locul în care o mașină cu un om prins sub ea ardeau împreună.

Tropăind pe pământul înghețat, polițistul îi spuse colegului:

– A derapat în curbă. Praf s-a făcut de sus până aici. El aproape că reușise să iasă, ea nici măcar nu a încercat.

Anunțuri

4 comentarii

  1. […] Ultima povestire care mi-a atras atenția, dar nu cea din urmă, este Un sărut pentru tine de Daniel Timariu. Text cu o puternică marcă vizuală și instictuală. Imaginarul pulsează și […]

  2. John Dobro · · Răspunde

    Frumoasa povestea si bine adusa din condei!

    1. Mulțumesc! Acum, după ce am citit recenzia lui Cătălin Lupu mă tot gândesc la un alt titlu… că de continuat, nici vorbă :))

  3. […] Un sărut pentru tine, este o povestire scurtă, mai mult o schiță, publicată pe blog. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 in 5-6 august, localitatea Stefesti, la 3 km de Slanic PH.

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: