Palanca Mijlocie


Scurtă lămurire

„Palanca Mijlocie” este o povestire fantastică în care vorbesc despre un cartier, niciodată desenat pe vreo hartă publică. Și eu, ca și voi, am mai citit povestiri similare, de exemplu în „Monstrul, antologie de povestiri trăsnite” apărută la editura Nemira în 2013, despre care am scris aici, însă asta nu m-a împiedicat să scriu și eu o povestire despre dispariția miraculoasă a unui cartier, cu oameni, clădiri, căței și purcei. Desigur, cauzele diferă.

În scrierea povestirii am fost inspirat și de „Comoara din Cetate”, de Cristian Vicol, o frumoasă poveste de capă și spadă din secolul al XVIII-lea.

*

Așa cum mâinile omului au degetul mare, degetul mijlociu și degetul mic sau cum fiii împăratului sunt trei, cel mare, cel mijlociu și prâslea, tot așa și Timișoara, acum nenumărați ani, avea în jurul Cetății trei cartiere: Palanca Mare, Palanca Mijlocie și Palanca Mică. Însă degeaba veți căuta, tot mai sceptici, Palanca Mijlocie pe hărțile medievale, pentru că acest cartier nu figurează pe niciuna. Nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că dispariția lui a fost atât de stranie și de neașteptată, încât, chiar și pentru cei mai obișnuiți cu ciudățeniile și vrăjitoriile dintre locuitorii burgului dintre mlaștini, a fost și rămâne un mister.

Palancile erau cartiere construite sub zidurile impenetrabile ale Cetății, înconjurate pe celelalte trei părți de apa șerpuitoare și tulbure a Begheiului. Ca să intre în cetate, fiecare Palancă avea o poartă, numită Mare, Mică sau Mijlocie, după numele cartierelor pe care le deserveau, fără ca aceste nume să reflecte mărimea reală și frumusețea lor. Locuitorii cartierelor se întreceau în a înfrumuseța și a crea cele mai spectaculoase porți, motive de mare mândrie printre locuitorilor. Și din ele cea mai mare și mai frumoasă era Poarta Mijlocie. Avea forma de potcoavă, ca a tuturor porților și era la fel de îngustă ca și celelalte (pentru a îngreuna intrarea inamicilor în Cetate și, implicit, pentru a o putea apăra mai bine), dar porțile, care o ferecau, erau din cel mai dur fier din toată împărăția, niturile țineau legate plăci groase, marcate de meșteri celebri, iar, împreună cu ornamentele din fier forjat, formau modele complicate cu frunze metalice ce răsăreau din tulpini nituite, având boboci și muguri colorați în felurite nuanțe ruginii. Dar ornamentele nu se limitau doar la uriașele porți, pentru că, de jur împrejur, un brâu de marmură neagră sculptată de meșteri ialieni crea un basorelief unic în lume, cu mii de figuri umane, cu sfinții protectori ai locuitorilor atât de diferiți prin credință și limbă, o bucată din Iad îmbinată cu o bucată din Rai. Iar pavajul din interior era din granit galben, roșcat și albăstrui, sub formă de coadă de păun, sub formă de cercuri concentrice, ce permiteau trecerea ușoară și fără hurducături a căruțelor trase de boi, ca și a caleștilor elegante în fața cărora cu toții își plecau ochii. Cu adevărat, locuitorii cetății treceau deseori prin poartă, doar ca s-o admire și să asculte poemele și muzica artiștilor, ce străjuiau de o parte și de alta lungul tunel, care lega cele două capete.

Citește mai departe.


 

Despre povestire

1. Assassin CG, Ce povestiri am mai citit #54: „Palanca Mijlocie. Tristă şi frumoasă în acelaşi timp.”

2. Lucian-Dragoş Bogdan, site personal: „Autorul spune, cu mult har, povestea a unui ipotetic cartier timişorean, din zilele sale de glorie şi până la amurg. Îmi face o deosebită plăcere să citesc textele fantastice ale acestui autor, deoarece are talentul acela, de bunic care stă la gura sobei şi deapănă nepoţilor poveşti în miez de iarnă, în timp ce afară ninge cu fulgi mari. Este şi cazul textului de faţă, de un lirism şi o delicateţe remarcabile.

3. Alexandru Ioan Despina, Revista Nautilus: „Palanca Mijlocie, de Daniel Timariu, este o altă astfel de schiță, însă, spre deosebire de celelalte două, posedă o calitate care o face să pară cu adevărat interesantă: personajul este, în acest caz, un cartier al orașului Timișoara. Văzut din perspectiva istorică, acesta apare personificat, având o viață proprie. Deși construit pe o miză firavă, textul este pe cât de succint pe atât de plăcut.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and book reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: