Victime colaterale


Preambul

Încă din zorii civilizațiilor oamenii s-au confruntat cu forțe mult superioare lor. Fie că erau tunete sau fulgere, fie că erau cutremure sau vulcani, toate erau de neînțeles și de neoprit. Pentru o minimă înțelegere oamenii au antropomorfizat aceste fenomente și așa s-au născut zeii și zeițele cunoscute până în ziua de astăzi. Apoi toate acestea au căpătat explicații științifice și zeii au murit sau au migrat în spațiu, de unde din când în când vin să ne viziteze și să ne bântuie visele. Dar dacă unii din ei chiar există, iar lupta dintre bine și rău ce străbate ca un fir roșu întreaga noastră istorie este mult mai reală și mai vastă decât ne putem noi închipuii? În povestirea următoare oamenii sunt prinși între două forțe, fără nici o vină, fără să înțeleagă ceva. Sunt victime colaterale.

*

A doua zi a tras coșciugul în lumina soarelui și a început să bată cuie. Metodic, cui lângă cui, de parcă urma un model complicat sau un plan ascuns în numărul de cuie. Din două sau din trei lovituri. La unele se opintea mai tare. Un nod în lemn, se gândea, și își apleca capul pentru a vedea dacă se strâmbase sau nu cuiul. Cui după cui, capacul devenea una cu restul scândurilor, căpătând greutate și siguranță.

Se opri după câteva ore, încercând să admire coșciugele frumos aliniate. Simțea că, pe undeva, tot efortul era în zadar, nu cuiele vor ține în loc ființa aceea să iasă. Dacă e să o zicem pe nume, doar moartea ar putea-o face. Doar moartea și pământul.

Aruncă ciocanul și cuiele, ridicând mâinile spre soare. Slăbise mult de ieri până azi, deși pare absurd să creadă că cineva ar fi observat vreo diferență. Poate câteva kile, poate nici atât. Însă mai mult conta ce simțea el în acele momente. Și adevărul e că se simțea extrem de slăbit. Nicicând nu fusese mai slăbit și mai obosit ca acum.

Citește mai departe.

Povestirea a fost publicată în revista Helion Online nr. 55 septembrie-octombrie 2015.

Despre povestire:

  1. Lucian-Dragoș Bogdan: „Majoritatea textelor SF care tratează conflicte cosmice plasează omenirea într-una dintre tabere. În povestirea de faţă, suntem doar nişte biete victime colaterale în războiul altora, iar modul în care autorul alege să prezinte ideea este de-a dreptul savuros.”
  2. Silviu Mihai Gheorghe: „Atmosfera apăsătoare este dată de resemnarea personajelor în gânduri şi acţiuni. Un final potrivit. Exista sinonime pentru “slabit”. “Pământul uscat nu se va lăsa pângărit de uneltele omului” – cum urma pământul să se împotrivească? Iar câteva formulări merg îmbunătăţite pentru claritate.”
Anunțuri

2 comentarii

  1. John Dobro · · Răspunde

    Excelenta povestire!

  2. Mulțumesc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 in 5-6 august, localitatea Stefesti, la 3 km de Slanic PH.

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: