Povestire dintr-un univers aproape (POVESTIRE SF)


1.
Poate părea o frântură dintr-un coșmar, sau o secvență dintr-un film, sau capitolul de început a unei apocalipse apocrife. O combinație a acestora sau ceva mult mai înfricoșător: o pagină dintr-un jurnal. Dar, în februarie 2015, după o iarnă neobișnuit de caldă, deasupra câmpiei Panoniei s-a deschis brusc o gaură uriașă, un sorb gigantic în care dispăreau aerul și obiectele înconjurătoare mai slab prinse de sol.

Cel care a descoperit uriașul vârtej a fost un țăran local, venit într-o mașină de teren veche și prăfuită să vadă starea terenului, dacă a înghețat, dacă nu cumva a încolțit usturoiul. Câmpul, cât vedeai cu ochii, era împărțit în parcele de câteva zeci de hectare pe care erau cultivate ba usturoi, ba ceapă, ba fasole. După cum deciseseră fermierii din zonă, în cadrul cooperativei locale.

Pe numele său István Csukás, fermierul avea aproape 90 de ani. Prinsese ultimul război ca tânăr soldat și încă purta cu mândrie o schijă în piciorul drept. Când, în barul din centrul comunal, lucrurile se încingeau, iar tinerii deveneau mai obraznici decât ar fi fost normal, István Csukás își ridica mândru piciorul dezvelit, direct pe masă, stârnind clinchetul halbelor, chirăitul femeilor și murmurele bărbaților. Toate la un loc constituiau „Imnul”, după cum poreclise bătrânul fermier starea de agitație ce urma spectacolului. Din nefericire, ajuns în această ultimă fază a autoadmirației, era mut și aproape paralizat, așa că doar bunătatea nemărginită a altor veterani de tranșee îl mai salva de un somn bun și țeapăn, sub masa din lemn masiv a crâșmei comunale.

Când a văzut grozăvenia, în prima clipă, s-a enervat și a spus mânios că „cine naiba a pus turnul ăsta colorat pe terenul meu”. După care a coborât din mașină și a stat mult timp cu capul dat pe spate, privind și analizând ciudatul fenomen, ajungând la concluzia că nu e lucru curat. Ori o fi iarăși război și lui nu i-a spus nimeni, ori e o minune Dumnezeiască, și atunci popa trebuie că știe ceva, deși nu se vedea în jur.

Orice ar fi fost, mânios s-a dat jos din mașină, mânios s-a urcat, oprindu-se în scrâșnete de roți direct în fața poliției, unde a cerut o foaie ca să facă o reclamație.

Ca în cazul multor evenimente ce au marcat istoria omenirii, și în acest caz, primii care au văzut uriașul sorb nu și-au putut imagina adevăratul său scop. Cu mintea plină de micile probleme zilnice, create din neputința de a le rezolva pe cele mari, oamenii, adunați spre seară pe terenul lui István Csukás, ofereau un spectacol pe cinste oricărui observator imparțial. Pentru că, o dată cu zecile de săteni, au venit și cârciumarii cu tonetele lor, apoi și târgoveții cu legume, fructe și vată pe băț, ba, spre dimineață, au apărut și primele autobuze și mașini mai fițoase din orașele din jur. La urma urmei, nu doar că sorbul era frumos colorat, rotindu-se hipnotic și relaxant, dar și emana o căldură plăcută, ca într-o vară, așa, un pic mai răcoroasă.

Spre după-amiză atmosfera a început să se strice. La început au apărut preoți și diverși agitatori religioși și naționaliști. Unii vedeau în sorb lucrarea Domnului, alții a Satanei, alții ziceau că e un experiment guvernamental, alții că e o drăcovenie venită din România care le va fura mințile și femeile. Ce-i drept, multe din ele erau la costum de baie, aranjându-se cochet pentru un bronz cât mai perfect, stârnind îngrijorare în oficialități și sentimente războinice în bărbați.

Odată cu agitatorii au venit și polițiștii. Foarte hotărâți, au întins benzi fosforescente, atenți să nu le zboare chipiurile spre sorb. Apoi și-au lăsat familiile să ocupe cele mai bune poziții și s-au relaxat parțial. Nu complet, pentru că în tot acest vacarm de iarmaroc ad-hoc două voci se auzeau cu insistență. Una era comună copiilor, care urlau de încântare încercând cu șiretenie să ocolească picioarele adulților pentru a ajunge cât mai aproape de norul frumos colorat. Și alta era a lui István Csukás, care-și vedea câmpul de usturoi făcut praf.

După care a venit armata. Și de aici lucrurile au luat o turnură deloc măgulitoare pentru bravii locuitori ai satului și mai ales a lui István Csukás.

Citește toată povestirea în revista Helion Online #61, aprilie – mai 2016.

Despre povestire

Lucian-Dragoș Bogdan: „Apariţia unui fenomen bizar pune pe jar omenirea în diverse perioade ale istoriei ei şi în diverse locuri de pe mapamond. Un text savuros, scris excelent şi plin de umor, despre contactul între civilizaţii şi relativitatea spaţio-temporală. Recomand.

Bun de tipar: Helion 3-4/2016, de Lucian-Dragoș Bogdan, în Gazeta SF, nr. 66 – septembrie 2016: „În „Povestire dintr-un univers aproape”, Daniel Timariu descrie diferite fenomene bizare care marchează diferite locuri şi perioade din istoria omenirii – în fapt nimic altceva decât întâlnirea cu o entitate extraterestră pentru care conceptele de spaţiu şi timp au cu totul altă semnificaţie decât suntem obişnuiţi. Un text savuros, scris excelent şi plin de umor, aşa cum sunt tot mai multe dintre ultimele creaţii ale autorului.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

ROMCON

Convenția națională a cluburilor și autorilor de science-fiction din România

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and book reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

%d blogeri au apreciat asta: