Ce am mai citit #3


După o pauză de peste zece luni, m-am hotărât să reiau rubrica „ce am mai citit”, din locul și momentul în care am lăsat-o. Adică de mai jos.

„Vraciul de pe norul interior”, de Lucian-Dragoș Bogdan – editura Tritonic, 2014

vraciul-de-pe-noul-interior-lucian-dragos-bogdanAm citit acest roman în toamna lui 2014, la o lună după ce l-am primit din mâna autorului său, însă pe atunci nu mă gândeam să scriu despre volumele citite. Le citeam și basta, păstram impresiile undeva, bine ascunse. Între timp am constatat că a scrie despre un text nu este totuna cu a-ți spune opinia despre text. Ciudată disjuncția dintre cele două enunțuri. În fine, am recitit romanul chiar înainte de RomCon 2015 Suceava, după ce anterior am citit și o colecție de povestiri, selectate de mine și exportată ca o antologie într-un ebook pentru Kindle. Frumoase povestiri scrii domnule L.D. Bogdan!

Povestea urmărită în roman este prima și ultima aventură a Aducătoarei de Leac, o urklină tânără, proaspăt ieșită din Cuib și aleasă de Mame să salveze Lumea. Ce simplu pare, nu-i așa? Dar ce aventuri, ce peisaje, ce personaje complexe, ce tehnologii exotice sunt în spatele acestei aperente banale aventuri.

Romanul poate fi citit în mai multe chei. Poate fi citit ca o carte scrisă de un părinte pentru fiica sa. Ea a crescut mare și acum trebuie să părăsească căldura familială pentru a-și împlini menirea pe lume sau în lume. De asemenea, putem vedea minunata planetă a urklinelor ca un ultim Paradis și acțiunea Aducătoarei de Leac ca o tentativă de a păstra acest colț de rai departe de mizeria și urzelile modernității. Sau putem citi în Lume o fundătură genetică datorată diversității cromozoniale reduse, o lume populată de mitice Amazoane. Și nu în ultimul rând, putem vedea în Lume un Avatar înainte de a fi descoperit de corporații lacome. O mulțime de lumi într-o singură Lume! Extraordinară reușită.

Chiar dacă la început totul complotează să te facă să crezi că ai în mână o carte din genul fantastic-adolescentin – la această greșită senzație contribuie din plin coperta – o dată plecată în misiune, registrul se schimbă intrând direct în genul Space Opera. Descrierea tehnologiei folosite nu este la un nivel redus de înțelegere, autorul se joacă cu noi, folosindu-se de neștiința urklinei – venită dintr-o lume netehnologică – pentru a ne descrie procese și tehnologii demne de un SF clasic. Astfel lumea închipuită de L.D.Bogdan capătă consistență iar personajele, care apar și se înmulțesc pe măsură ce aventurile urklinei devin tot mai complexe, sunt bine conturate și excelent integrate în acest univers consistent și multicultural.

Nu voi insista pe aventurile Aducătoarei de Leac. S-au scris recenzii în care sunt povestite și, la urma urmei, romanul trebuie citit! Voi spune doar că aștept ca autorul să termine cu romanele polițiste și de dragoste și să se concentreze pe universul Frontierei pentru că aici e locul lui și a personajelor imaginate cu atâta măiestrie. Mai ales că universul creat este foarte viu și realist construit. O da, culmea vorbelor, un univers închipuit atât de bine de ai băga mâna în foc că există! Cum ar fi un roman dedicat lui Ufibov, un aventurier spațial. Sau, dacă vrei romane de dragoste, despre o familie fraro-el și fraro-ea, care nu găsesc un corp pentru reproducere. Mă opresc aici.

În final: unul din cele mai bune romane Sci-Fi scrise de un scriitor român. Recomand!

Marțianul, de Andy Weir, traducere din limba engleză de Iulia Anania

martianul-andy-weirUn roman SciFi greu de pus întro nișă sau de încadrat întrun gen anume. Da, este SciFi, da, este de aventuri și da, poate fi comparat cu Robinson Crusoe, de  Daniel Defoe, un alt roman în care este descrisă viața de zi cu zi a unui supraviețuitor. Dar cam la atât se limitează comparația. Pentru că Mark Watney, eroul lui Andy Weir, nu este un naufragiat pe o insulă exotică, este abandonat pe o planetă ostilă vieții pământene. Deja lucrurile se schimbă, iar comparația devine forțată.

Romanul este scris – în mare parte – ca un jurnal video, transcris ulterior într-un stil simplu, aproape frust, asemănător textelor de pe blogurile moderne. Cred că dacă aceste însemnări zilnice, în care Mark Watney ne povestește viața sa pe Marte, ar fi fost însoțite și de imagini, selfiuri sau chiar înregistrări audio am fi avut primul roman-blog din istorie. De altfel, stilul de blogger, în care este scris în mare parte romanul, a condus la o ecranizare foarte apropiată de text. În film, Mark Watney, interpretat de Matt Damon, folosește sistemele de înregistrare audio-video, atât din habitat cât și din rovere pentru înregistrarea jurnalului iar unde în carte avem doar pomenite piesele muzicale ascultate (toate din anii 70 și toate disco) în film le și auzim (Waterloo de ABBA, Starman de David Bowie, Hot Stuff de Donna Summer sau foarte potrivitul I Will Survive de Gloria Gaynor), un element important în crearea unei atmosfere suprarealiste, mai ales pe fondul unor filmări ample, în care se văd peisajele marțiene.

Din fericire, lungile capitole de jurnal alternează, ca pentru a rupe monotonia explicațiilor tehnice, cu evenimentele ce au loc la centrul NASA și, în paralel, pe nava spațială Hermes.

Povestea în sine este simplă și ușor de povestit: Mark Watney este un astronaut cu dublă specializare de biolog și mecanic, membru al echipajului Ares 3 – o misiune de cercetare a planetei Marte. În timp ce se aflau pe Marte, datorită unei furtuni extrem de violente, cei șase membri ai echipajului se văd nevoiți să abandoneze misiunea și să plece de urgență. Din nefericire un accident stupid îi perforează lui Mark Watney costumul întrerupând comunicațiile cu ceilalți membri ai echipajului. Aceștia îl caută, fără să-l găsească și presupun că este mort. A doua zi Mark își revine, dar constată că este singur pe întreaga planetă, fără posibilitatea de a fi recuperat până la următoarea misiune Ares, adică peste patru ani, fără hrană și fără mijloace de comunicare cu Pământul.

Pornind de la aceste fapte de tip Robinson Crusoe, Andy Weir descrie cu măiestrie și umor toate detaliile tehnice, micile improvizații, invențiile și inovațiile pe care Mark Watney le face pentru a supraviețuii pe Marte. În aceaste detalii tehnice stă măreția romanului, dar tot ele sunt și principalul motiv de critică. Și, da, critici există din belșug, de la observația că datorită presiunii scăzute de pe Marte, vântul chiar și la viteze de 150 de km pe oră nu ar putea înclina un cilindru de câteva tone (nava spațială numită VAM – vehicul de ascensiune de pe Marte), apoi întrebarea obsesivă, pentru mulți un fel de cui al lui Pepelea: cum poți să crești cartofi în sol marțian până la imposibilitatea ca un singur om să aibă cunoștințe atât de avansate din domenii atât de diverse. Pentru că Mark Watney nu este doar biolog și mecanic, se dovedește a fi și un bun chimist, electronist, informatician, instalator, geograf navigator, pilot, șofer și multe altele. Însă, așa cum bine explică și în carte, dar și în film, a avut câteva atuuri importante: o bună pregătire teoretică, documentații și timp. Mult timp.

Ca permanenți cârcotași pe marginea oricărui film sau carte ce iese din tipar, am putea spune că dacă înlăturăm partea de blog și partea de manual tehnic, rămâne o povestire interesantă și nici ea foarte bine scrisă. Am putea spune însă și că fără ele romanul lui Andy Weir devine o banală povestire despre un astronaut uitat pe o planetă. O da, e genul de carte care poate primi maxime felicitări sau acuzații de mediocritate pe aceeași pagină de revistă.

Eu am văzut filmul înainte de a citii cartea și pot spune că nu am fost dezamăgit. Romanul oferă complexitate acolo unde filmul, datorită limitărilor impuse de timp și de cadrul special de pe Marte, este expeditiv și invers, acolo unde cartea nu poate oferi suficientă culoare și atmosferă, cadrele largi, coloana sonoră, chipul expresiv a lui Matt Damon, zgomotul jeturilor sau linișta spațiului cosmic întregesc textul scris adăugându-i teatralitate și poezie. Mai rar o simbioză atât de bună între carte și film, de aceea, în final, recomand atât cartea cât și filmul ca fiind părți ale aceluiași întreg, așa cum mâna stângă este parte a corpului, împreună cu mâna dreaptă și nu împotriva ei.

Regele, de Donald Barthelme, traducere de Cristiana Vișan, editura Univers

regele-donald-barthelmeUn roman postmodernist, interesant ca abordare și subiect. Donald Barthelme s-a făcut remarcat printr-o serie de proze foarte scurte, flash fiction și „sudden fiction”. Povestiri postmodernise, fără narațiune sau foarte scurtă, cu multe dialoguri și acțiune imediată. Un stil interesant, care pare a fi stârnit polemici în epoca sa. Romanul „Regele” moștenește ceva din aceste stiluri enumerate, cel puțin se poate spune cu siguranță că totul se petrece rapid, cu dialoguri rapide, de multe ori absurde sau îmbibate în umor negru, dialoguri prin care sunt relevate sentimentele și stările protagoniștilor.

Regele este Sir Arthur înconjurat de cavalerii Mesei Rotunde, frumoasa Guinevere și restul cavalerilor pomeninți de legende. Și aici își face simțită prezența vrăjitorul Merlin iar Sfântul Graal pare o la fel de râvnită țintă, dar de nedorit. Atâta doar că timpul în care se petrec evenimentele nu mai sunt cele în care cavalerii erau ceva obișnuit, ci lumea modernă din Britania celui de-al doilea război mondial. Astfel, avem suprapuse planurile celor două momente istorice într-un fel ce le face compatibile, fără însă a se contopi complet. Prin ochiurile lăsate special de scriitor, putem privi prezentul dinspre trecut, și trecutul dinspre prezent, într-un mod ironic și cinic pe alocuri, dar cu mult umor. Cavalerismului, de multe ori doar declarativ al Cavalerilor Mesei Rotunde, i se opune pragmatismul și brutalitatea celui de-al doilea război mondial. Fără a încerca să judece cele două epoci, se poate citi printre texte regretul pentru o lume utopică, nicicând posibilă. Nici în trecut și cu atât mai puțin în viitor.

Un roman desosebit pe care l-am recitit cu mare drag de curând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and book reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: