Lăcustele (povestire)


Nici nu se putea spune că erau lăcuste. Asta chiar dacă primul om care le-am văzut cum aterizează pe câmpul de trifoi de lângă fermă așa le-a numit:

–  Un roi de lăcuste, domnule.

–  Lăcuste, în perioada asta a anului?

Deși sunase ca o întrebare, fermierul doar gândise cu voce tare. Nu reușea să-și aducă aminte dacă văzuse vreodată un roi de lăcuste sau măcar dacă auzise să fi existat prin locurile lor o invazie de lăcuste, altundeva decât la televizor.

–  Mă, ești sigur că sunt lăcuste?

Aaron era un baiat dintr-o bucată, pe a cărui cinste domnul Bogdan Șerban, fermierul, putea să jure. Și nici nu-l bănuia de glume nesărate.

– Da, domnule, lăcuste sunt, că le-am văzut. Eu cu ochii mei, mai completă tânărul, ca pentru a sublinia un lucru bine stabilit.

Dar domnul Șerban era mai greu de urnit din scepticismului său.

– Ai luat una în mână și era lăcustă?

Lui Aaron i s-au dilatat pupilele și s-a cutremurat tot. Nu-i surâdea deloc ideea de a lua o lăcustă în mână.

– Sunt așa de mari, domnule! și făcu un gest ca de pescar, aproape scăpând receptorul telefonului fix din mână.

De data asta fu rândul fermierului să nu-l înțeleagă pe Aaron.

– Cât de mari băiete? De o palmă, cât un deget? Cât sunt de mari? Fii mai clar, omule, adună-te și încearcă să fi mai precis!

Aaron șovăi o clipă, înainte de a face orice aproximație. Nu ar fi vrut nici să mintă, dar nici să ajungă să prindă o afurisită de lăcustă.

– Păi să tot fie, domnule. Cam cât un braț…

– Un braț? Ce tot îndrugi acolo?

Furia, starea de involuntară agresiune față de mai tânărul său ajutor, îl făcea să se simtă neconfortabil. Deja fermierul nu mai era sigur că cel de la capătul liniei era treaz sau doar făcea o glumă. Sau mai rău. Așa că trecu mai departe, ridicând și mai mult glasul, oricum mult prea tăios.

– Și câte sunt Aaroane?

– Sunt ceva, domnule. Numa’ pă terasă am numărat zeșe, da’ pă câmp mai sunt, domnule. Eu așa zic.

– Păi câte? îl tot presa fermierul pe Aaron, aducându-și aminte că nici acolo unde era acum nu era mai bine și că medicul din delegație, chiar dacă era veterinar, îi luase tensiunea declarându-se îngrijorat.

– Multe, domnule, să tot fie.

Lui Aaron îi era tare greu să vorbească mult timp la telefon. Mai bine ar fi fost și Șefu’ aici, să vadă ce vedea și el.

– Ești tare de cap? Fermierul uită iar de recomandările medicului și urlă necontrolat: este un nor mare?! Un nor mic?! Sunt și pe casă sau doar peste câmp? Sau te pomenești că au intrat în casă? Se întind pe tot câmpul? Au dat iama și pe zarzavaturi. Au acoperit tot câmpul sau doar o parte?

Aaron asculta cu atenție, trecând peste nervozitatea celuilalt cu multă îngăduință. Știa că uneori e tare de cap și că fermierul doar încerca să-l ajute și, în același timp, să aproximeze dezastrul. Dacă exista. Un lucru greu de spus din casă. Așa că Aaron, urmat de credinciosa Bo, o retriever roșcată,  ieși din mica cabană de la marginea câmpului, care îi ținea loc de casă în sezonul agricol, și încercă să aproximeze.

Lăcustele, de culoare sângerie, ba se lăsau pe plante, ba se ridicau, parcă la o comandă numai de ele auzită. Zburau în cercuri, apoi chiar Aaron se corectă, deși nu știa cum se spune cu adevărat, zburau în spirală. Una aici, una mai încolo. Spirale ca niște turnuri zigurate, construindu-se, sclipăind și apoi destrămându-se într-o multitudine de nuanțe de roșu, purpuriu, alb și albastru. Se ridică pe vârfuri, pentru a vedea mai bine, încercând să numere măcar spiralele, chiar dacă erau efemere, ca o umbră văzută cu coada ochiului, dar terasa micii cabane era joasă și nu putea vedea mai mult de câțiva zeci de metri, prin densitatea insectelor.

– Ce de lăcuste, zise Aaron stând nemișcat lângă Bo, care și ea aproape că nu mai respira de emoție. Aici e treabă grea.

Citește mai departe în revista Helion Online #68.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 are loc in data de 5-6 aug. in localitatea Stefesti, la 3 km de Slanic PH.

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

yukiblack.wordpress.com/

“Thank you for the tragedy. I need it for my art.” Kurt Cobain

%d blogeri au apreciat asta: