Primul meu roman


Sună atât de frumos: „primul meu roman” 🙂

Tenebre: Cazul Laura

În primăvara lui 2016 stăteam în camera mare a casei de la țară și tremuram mărunt în fața calculatorului – nu-mi place să scriu în pat, un scaun de lemn tare și o tăblie pe care să-mi așez laptopul e suficient pentru mine – frig, cu toate că soba duduia, atât cât putea și ea. Afară urlau câinii, vântul șuiera, în sobă lemnele trosneau, ce să mai, o atmosferă plăcută. Așa că am început să scriu o povestire despre singurătate, praf, frig și câini care urlă a pagubă. Am schițat ceva după care am început să visez cu ochii deschiși. Peste aproape un an visul s-a dat cu tehnica și s-a așternut sub formă de semne de tipar într-o carte.

Daniel Timariu Tenebre

Acum, ca să fim limpezi, nu vorbesc despre calitatea poveștii din spatele visului și nici de calitatea scriiturii, vorbesc doar despre poveste și despre personajele care o populează.

Alex este un detectiv clasic. Singuratic, analitic, ironic și un pic cinic. Inițial, când am făcut prima schiță, se numea Reymer, habar nu am de ce, pur și simplu așa s-a așternut pe ecran. I-am zis salut, iar el mi-a răspuns cu hi. Adică era american, de prin Los Angeles, orașul perfect pentru o poveste fantastică! M-am bucura tare mult. Și am început să-i urmăresc activitatea detectivistă, tot mai curios. Pe când eram aproape gata cu prima jumătate a romanului mi-am dat seama că detectivul nu era deloc american, gândea și acționa ca un român! Așa că am avut o mică discuție între patru ochi, ca de la detectiv la jupân naratorul și bănuiala mi-a fost confirmată. Alex era din Timișoara, locuia undeva în Prințul Turcesc și îi plăcea să meargă pe jos pe malul Begheului. Aha, te-am prins! Și a dat totul din casă.

A povestit cum l-a cunoscut pe jupân Otis, satirul de origine grecească, cum s-a îndrăgostit de Elza Poisonfever, o demoniță roșcată, de surioarele Priscilla, de micuța Penbels Fastfuel sau de vrăjitoarea Crystal Dezordine. Mi-a explicat, prin cuvinte puține și multe onomatopee, cum e să stai lângă un strigoi și cum pute un vârcolac. Mi-a descris străzile pavate cu piatră cubică din Lumea Tenebrelor și mi-a vorbit ore în șir despre Qiqirn și isprăvile făcute de acesta în Timișoara și în Anzi, locul lui de origine. 

Încă de la început m-am prins  că ascunde ceva. Vorbele lui creau o ceață, tot mai groasă, prin care cu greu vedeam detaliile poveștii. Umbre mișcătoare, sunete înfundate, lumini palide, oftaturi, plânsete sfâșietoare, totul ascuns de descrieri, de peisaje, de multă băutură și amărăciune. Apoi, pentru a doua oară, mi-a arătat o altă personalitate, un alt Alex, dacă-l cheamă așa, unul la fel de ironic și cinic, dar îndrăgostit pe vecie.

Aș vrea să spun că Tenebre: Cazul Laura este primul volum dintr-o serie. Dacă va fi bine primit chiar așa va fi! Voi începe unul nou, cu același Alex, detectiv particular și cu aceleași personaje. Am în minte câteva scenarii și idei. Locul va fi tot Timișoara, cu fostele sale mlaștini, cu legendele ce o înconjoară, cu subteranele construite de otomani, cu miile de coloniști germani morți de boală, cu spaniolii aduși să lupte și care au înființat Mica Barcelonă, cu Pavel Chinezu și ceata lui de stafii, cu vlahii ursuzi și sârbii petrecăreți, câte și mai câte. Cu cât sap mai mult în trecutul cetății, cu atât aflu legende care mai de care mai înfiorătoare.

Așadar, vă invit la citit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Dianthaa Dabbles

in reviewing, cosplay, sewing and others

Beleg

fantastika kratka priča aforizam haiku

Galaxia 42

Povestiri science-fiction și fantasy

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

Clubul de SFF Galaxia 42

Clubul de literatură și arte science-fiction și fantasy Galaxia 42

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

neverendingfantasy

The fantasy world creator

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

%d blogeri au apreciat: