Abordarea anecdotică, de Mircea Opriță


Volumul de povestiri Amețeli postlumice are înglobat mult umor, de aici și titlul volumului și coperta. Unora le-a plăcut, altora nu. Mie tare îmi place și de fiecare dată când aud că fie coperta nu e reușită, fie titlul e prea zglobiu, simt un junghi în coaste. Asta e, oameni buni, un volum cu povestiri ironice, hai să nu-i zic umoristice. Nu toate. Am fost grăbit de editor să-l public, de parcă se închidea o poartă multidimensională și dacă nu o prindeam praful se alegea. Așa că e un amalgam de povestiri bune, cu unele mai puțin bune, de povestiri Sci-fi cu fantasy, stilurile diferă, la fel și calitatea corecturii. O să găsiți greșeli gramaticale, exprimări nefericite, stângăcii și chiar unele povestiri discutabile. Pe de altă parte sunt și povestiri de care sunt tare mândru. E un volum de debut, cel puțin așa îmi zic când mă cuprinde melancolia. În viitor vreau să-l refac, să scot unele povestiri, să adaug altele și să le rescriu pe cele rămase. În fine, am făcut un plan, l-am amuzat pe Dumnezeu, acum să trecem la lucruri mai serioase.

În numărul 71 / 2017 a revistei Helion Online, domnul Mircea Opriță s-a aplecat un pic peste acest volum de debut. Opiniile ni le-a împărtășit tuturora sub forma unei cronici de familie: Abordarea anecdotică.

Până nu demult, Daniel Timariu era un fan cuminte și disciplinat în echipa care susține activitățile cenaclului timișorean „Helion” și face posibilă, inclusiv cu priceperea sa de programator, apariția lunară a publicației Helion Online. Participările, adesea premiate, la concursurile revistei l-au scos treptat din masa oarecum indistinctă a fanilor, dându-i încredere în propriul său talent și obligându-l să și-l cultive dincolo de plăcuta și infinit mai comoda formulă de hobby, într-o riguroasă și responsabilă accepție a scrisului profesionist. Culegerea de povestiri intitulată Amețeli postlumice (Editura Eurostampa, Timișoara, 2016) reprezintă debutul său editorial, grupând povestiri SF și câteva, nu prea multe, înclinate mai curând spre fantasy. Dar, trebuie adăugat, pofta de scris a autorului îl îndreaptă și spre alte genuri, bunăoară spre cel polițist, în care editurile îi anunță deja cărți iminente.

Pentru debutant, un obiectiv important ar trebui să fie stabilizarea scrisului său într-un tipar conform cu datele esențiale ale talentului propriu și, totodată, capabil să-l diferențieze între alte apariții ale momentului. Evident, nu se așteaptă totul de la un debut, el rămâne să fie sprijinit și confirmat de cărți ulterioare, însă temele, subiectele, motivele și tonul ce se prefigurează acum sunt importante. În privința celor dintâi, care, cel puțin în anticipație, fără a fi invariante, sunt ceva mai stabile, noutățile senzaționale vin mai rar. Tonul povestirilor poate însă produce un efect de personalitate specifică, recognoscibilă, întrucât una și aceeași istorie sună diferit în chei tonale diferite. SF-ul cunoaște, bunăoară, un larg evantai de modalități grave, ca și o serie nu mai puțin variată de expresii lejere, frizând comicul, burlescul, parodia acidă ori numai amuzant glumeață. Daniel Timariu optează deocamdată pentru acest registru producător de SF anecdotic, modalitate în care face repede dovada unei aplicații personale de necontestat.

Astfel, cu blândețe și nu greșesc dacă adaug tratamentului un val de căldură sufletească, motivele anticipației, grave și scorțoase la alții, au parte la Timariu de o surprinzătoare familiaritate senină. În Delicatul sunet al foamei, o pisică roșcată cu patru ochi, ivită în urma ciocnirii Terrei cu un „bolovan” extraterestru, „s-a răsucit spre mine și cu aceeași fățucă drăguță de șlap flaușat miorlăicios mi-a spus în cel mai pisicesc mod din lume: – Tata”. Sau „Mama”, după cum evoluează contactul cosmic în familia uluită pe lângă care strania vietate se oploșise. În altă povestire (Alisee, o mașină cu toane), domnul Eugen Mihalache, medic de astronavă, își pierde viața într-un accident stupid după trezirea sa prematură din staza hipnotică. Spre a acoperi anomalia pe care și-o asumă conform conștiinței omenești, Mașina programată să conducă bunul mers al expediției începe să producă singură evenimente inexplicabile pentru echipaj, dar chiar și pentru logica ei electronică: ajunsă în impas, „vinovata” se resetează repetat. Din nou, un moment al vieții pe astronavă, care la Mihu Dragomir bunăoară stârnea veritabile efuziuni poematice, are parte acum de o degajată rescriere în registru comic, care îl face întrucâtva mai realist decât în varianta lirică:

Mulțumesc, domnule Opriță! Am în lucru un roman sci-fi pur. Un space-opera în care seriozitatea e temelia.

Tot articolul poate fi citit online în revista Helion Online.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and book reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: