Omul de oțel (povestire SF)


Povestirea am început-o anul trecut, după ce am parcat mașina în locul în care acum mulți ani mă încorporam (în falnica armie română, pe post de terist artilerist). Povestea a prins și mai mult cheag după ce mi-am vizitat fosta școală primară din Steierdorf și mi-am amintit de învățătoare șvabă și cum ne tot dăscălea ea. În clasă eram jumătate români, jumătate șvabi, și învățătoarea ne repeta: „toți oamenii sunt la fel, indiferent de limba vorbită.” Și altele asemenea. Am îmbinat cele două amintiri, așa cum m-am priceput.

Omul de oțel

Iulian, care provenea dintr-un lung șir de ardeleni, strămutați după Marea Unire din Apuseni mai la câmpie, apoi de soartă și partid în Munții Banatului, s-a născut cu un braț de oțel. Nu e o metaforă la mijloc, spre a arăta o forță neobișnuită, mai ales că în Banat lucrul ăsta nu ar fi rămas fără ecou. Bănățenii de la Pavel Chinezu și până la Sandu Blegea, tăbăcarul, sunt extrem de sensibili la eroii puternici, căpoși și plini de ei. Sau mândri, ca să-i zicem pe nume.

Brațul era rugos la pipăit și călduț, de parcă în el ardea o flacără vie.

— Nu te doare?

— Apăi nu.

— Nu ‘ți greu?

— Vezi bine că nu.

— Da’ nu te-apasă când îl ții în poală, când dormi, ori când mergi la baie?

Iulian, sălta neputincios din umeri. Brațul era la fel ca oricare alt braț. Ca unul din carne și oase, doar că al lui era din oțel inoxidabil și nici nu-l puteai zgâria, așa cum nici nu-l puteai ciobi. Era incasabil, nemaleabil, insensibil la foc sau îngheț. Era perfect. Și asta a atras atenția autorităților.

Primul care l-a luat la întrebări a fost directorul școlii primare din Steierdorf-Anina.

— Ce-i cu mâna ta?

Copilul a ridicat mâna și s-a uitat și el la ea, de parcă o vedea pentru prima oară. Brațul de oțel nu-i adusese și inteligență mai multă. Era tot un copil, la fel ca ceilalți din clasă, la fel ca oricare altul din școală. A ridicat din umeri.

— Așa m-am născut.

Profesorul, școlit la Timișoara și cu master în pedagogie la Cluj, a ridicat o clipă din sprâncene, notându-și conștiincios să aibă grijă și să atenționeze cancelaria. Glumele pe seama diformităților sau a însușirilor speciale, cum se mai numeau, erau strict interzise. Persoanele cu dizabilități, rememoră el, au aceleași drepturi ca toți ceilalți copii. Așa că luă o poziție împăciuitoare și le atrase atenție și celorlalți copii.

— Dragilor, Iulian este un copil deosebit. Cu o mână deosebită. Așa cum eu am o mustață deosebită. Ana are o rochiță deosebită. Matei are pistrui deosebiți.

Desigur, toți erau deosebiți. Printre care și Iulian cu mâna lui, dar mai deosebiți erau cei cu multe clasoare de timbre. Așa a trecut copilăria.

Toată povestirea în Helion Online #73, iunie 2017.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

Detectivii Apei Pierdute

managementul pierderilor de apa, water loss management

Mihail stories

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Culorile din Farfurie

Un site de retete culinare in imagini. Va doresc o vizita placuta!

crimepieces

Sarah Ward, crime author and reviewer

ULTRA FAIR PLAY 2017

ULTRA FAIR PLAY 2017 se amana pentru 2018

Literaturapetocuri.ro

Literatura pe tocuri

Victoria Blagoe

Mai întâi învață, apoi acționează!

schimbcartisf.wordpress.com/

BLOG DE SCHIMBAT CĂRȚI SFFH

Genesis Unu

Povesti scrise, nu povestite ...

Miloș Dumbraci

povești aspre, verzi, neîmblânzite, prinse-n vise reci, sălbăticite

New East Platform

high-quality analysis of Eastern Europe

C.H.E.R.I.E. - magazindevorbe

pravalia noastra virtuala - Narcisa & Cherie Stoica

Cristina Boncea

01.01.1998

truebrite

May all beings have happy minds.

%d blogeri au apreciat asta: