În munți


Povestirea a fost publicată în revista Helion Online #91 / decembrie 2018.

*

Era marți, o zi la fel de bună ca oricare alta. Mircică mâna oile dinspre culme spre vale, urmând cărarea șerpuită, tăiată în peretele aproape vertical al muntelui. Nu se grăbea. Galbăn, ajutorul, se lenevise peste măsură și fugise de cu seară la Hațeg să se întâlnească cu „aia”. Lui nu-i plăcea aia, la fel cum nu-i plăcea nici ailaltă. Că așa le zicea Galbăn la muierile găsite pe te miri unde: aia, ailaltă, astalaltă sau cealaltă. El nu le zicea nicicum. Nici Ană, nici Mărie. Se mulțumea să ofteze uitându-se cu silă la ajutorul de oier, murdar tot, puțind a rânză și urât ca necuratul.

Oile-și vedeau de treaba lor, coborând una după alta, ba pe cărare, ba pe lângă, după cum mergea cea dinaintea lor și după cum mintea lor proastă se lăsa ademenită de un smoc de verdeață. Mircică doar fluiera din când în când și treaba o făceau câinii. Uneori, ca pentru a vedea dacă mai știe a vorbi, suduia, lovind cu bâta un bolovan sau altul, fără o țintă anume. Atunci câinii se opreau o clipă privind atenți în direcția lui, așteptând o vorbă bună sau una rea, după cum le era firea. Dar Mircică nu avea treaba lor. Nu-i plăcea șefia nici măcar în fața câinilor. Prefera să se încreadă în ei și le trecea cu vederea năravurile.

În ziua aceea plouase de dimineață și iarba era parcă mai curată și mai suculentă decât oricând. Oile se mișcau alene, mâncând cu poftă și behăind mulțumite. Mircică le simțea starea și era și el mai fericit decât de obicei, surprinzându-se fluierând ceva ce aducea a muzică. Câinii lătrau veseli când îi auzeau fluierul, ba chiar și măgarul Pintilie se căznea să pară altfel decât veșnic posomorât. Și uite așa, mergând, fluierând și mormăind l-a prins seara pe drum, la câteva ore de orice loc de odihnă.

Dacă ar fi fost Galbănu sau măcar Simirache, ar fi putut să grăbească turma și să ajungă la pietrele de la poalele pantei, chiar dacă acolo oile se puteau pierde cu ușurință printre stâncile alb-cenușiu, de nu mai știa, dacă păzește oi sau pietre. Dar așa, de unul singur ar fi fost o nebunie până și să se gândească că ar fi putut reuși. Fluieră a pagubă și îi privi pe cei trei câini, care, la rândul lor, stăteau și-l fixau. În ochii lor Mircică citi reproșul mut, dar întemeiat, și, pentru prima dată după zeci de ani de oierit, simți suflul rece al eșecului. Și-atunci drăcui cu năduf soarta, și muntele, și oile, și pe ajutoarele lui care erau la muieri, și pe câinii care-l priveau nedumeriți, ba chiar și pe Pintilie, măgarul tăcut, care-l însoțea cu loialitate peste tot. După care își făcu culcuș între două stânci și se culcă.

Continuare pe Helion Online #91 / decembrie 2018.

2 comentarii

  1. Asta e. Odată și-odată, într-un fel și chip, tot trebuie să ai întâlnirea asta. Eu am trecut pe-aproape așa că pot să confirm și să laud acuratețea descrierii. Dacă te mai ții de-un fir de viață mai deschizi ochii, dacă nu, rămâi prins acolo între vise.
    Felicitări!
    Acuma… am și eu o nelămurire: de unde le ai, bre, cu transhumanța, ș-așa în detaliu? între două ședințe de cenaclu dai o fugă și-o faci pe târlașu’ prin munții patriei?
    😉

  2. Mulțumesc pentru apreciere. O parte din poveste chiar am văzut-o. Oile înșirate pe un versant de munte, câinii fugind în sus și în jos, ciobanul stând sprijinit în boată și urmărind toată scena fără să intervină. Era liniște, era târziu și eu m-am întrebat cum va putea acel cioban să coboare toate oile cu ajutorul a doar trei câini. Apoi m-am gândit că poate nu despre asta e vorba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

Clubul de SFF Galaxia 42

Clubul de literatură și arte science-fiction și fantasy Galaxia 42

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

neverendingfantasy

The fantasy world creator

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Vestic.ro

Stiri din Arad

Seria "Nemuritor" de O.G. Arion

The difference between fiction and reality? Fiction has to make sense

Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. "Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile" 08.02.1993, ION MONORAN

Stil de scriitor

Despre cărți și nu numai...

ROMCON

Convenția națională a cluburilor și autorilor de science-fiction din România

BookReport

Science Fiction • Fantasy • Horror • Mystery & Thriller

%d blogeri au apreciat asta: