Am publicat în revista Galaxia 42, sub titlul Materiile întunecate sau cruciada copiilor împotriva obscurantismului o scurtă recenzie la serialul Materii întunecate ce rulează pe Netflix (primul sezon). Articolul face parte din secțiunea Carte și film, eu scriind despre film iar Cristian Vicol despre carte (primul volum): Luminile Nordului (cartea) – busola care te scoate din hățișul literaturii indigo.
*
Intersant, intersant, cum ar spune Alice, dacă îmi e permis să o parafrazez, BBC în colaborare cu HBO ne-au pregătit o surpriză fantasy în această toamnă, sub forma unui serial His Dark Materials (Materiile întunecate), după seria omonimă de Philip Pullman. A mai existat o tentativă, venită de la Hollywood, de a transpune cinematografic superbul univers ficțional imaginat de Pullman, cu rezultate incerte.
Ca o opinie personală, filmul The Golden Compas, ce prezintă acțiunea din primul volum al seriei Northern Lights (Luminile Nordului), a beneficiat de o distribuție mai generoasă (și mai bună): Nicole Kidman, Dakota Blue Richards, Daniel Craig, Sam Elliott, Eva Green și Ian McKellen. De asemenea, mi s-a părut că filmul a respectat mai bine spiritul cărților, spre deosebire de serial, care se ține corect de litera textelor. Ambele ecranizări sunt reușite, filmul fiind mai hollywoodian, mai plin de acțiune, mai dinamic mai și mai, în timp ce serialul construiește un univers credibil, cărămidă cu cărămidă. Și o face bine.
Pentru cei care nu cunosc celebra serie, tradusă și publicată la noi de editura Paladin, în acest univers, sufletul oamenilor are formă fizică, întrupat într-un animal reprezentativ pentru om. De obicei, dar nu întotdeauna, animalul, numit daimon, este de sex opus deținătorului, completându-se astfel reciproc. Relația dintre om și daimonul său este una intimă, sfântă, de unde și tabuul de a atinge un alt daimon. Nici discuția cu alt daimon nu este încurajată (dacă rețin eu bine, în carte, vorbele daimonilor nu erau înțelese decât de oamenii aparținători și doar în anumite circumstanțe puteau fi auziți și de străini).
O altă caracteristică a acestei lumi, și importantă în desfășurarea acțiunii, este faptul că daimonii copiilor nu au formă fixă. Cu alte cuvinte ei pot fi pisici, dar la fel de bine, molii, șoimi sau delfini. Momentul în care daimonul nu-și mai schimbă forma coincide cu maturizarea copilului și este sărbătorită de comunitate.
Mai multe în paginile revistei.
Daniel Timariu 