Nuanțe de roșcat și negru (fragment)


Afirmația Liei m-a tulburat mai mult decât aveam nevoie. Acasă Anca era deja îmbrăcată, arajată, ba chiar avusese timp să-mi facă o cacao cu lapte și două felii de pâine prăjită. Stă în pragul camerei și mă privește cum mă dezbrac, fac duș, mă îmbrac, mănânc.

– Am avut o spaimă, îmi spune în felul ei enigmatic.

Prefer să termin de mestecat, coaja de pâine prăjită, acuma rece, fără niciun gust, așteptând să-și termine vorbele. Însă ea tace, în timp ce eu caut ceva pe masă care să mă mai țină ocupat câteva minute. Îmi ia farfuria și cana, le clătește, apoi le aranjează în mașina de spălat vase. Culege puținele firmituri cu gesturi lente. Nu ne privim.

– Curios lucru, îmi spune după ce se întoarce în pragul ușii, iar eu înțepenesc la jumătatea gestului de a mă ridica de pe scaun. Încerc să-mi amintesc în locul tău, cum m-ai cunoscut, cum m-ai văzut atunci în seara aceea.

– Era răcoare.

– Denisa plângea în hohote, un bărbat…

– Sorin.

– O ținea de după umeri, spunându-i cuvinte liniștitoare. Îmi dau seama că e imposibil, că ar fi inuman să știu ce gândeai, cum ne priveai.

M-am ridicat încet. Scaunul a scos un scâncet pe gresie.

– Cum e să vezi că fata care te iubește cel mai mult se simte mai bine în brațele altuia. Înconjurată cu tandrețe, sărutată gingaș, culegându-i cu buzele lacrimile fierbinți.

Exagera, știam asta.

– E atât de îngrozitor, să poți fi un altul, să vezi prin ochii lui, să simți ceea ce trebuia să simtă, chiar și după mulți, mulți ani. Un val ce a făcut înconjurul pământului, amplu, profund, fără să fi pierdut nimic din putere, ba din contră, câștigând în profunzime.

I-am văzut lacrimile, mici, ca niște picături de rouă.

– Întâmplări care au avut loc într-o țară străină, în care dragostea se amesteca cu suferința, dar nu în cantități egale și nu pentru aceeași bărbați și femei. Unii primeau mai mult, alții mai puțin, încurcându-se uneori în sentimente, iubind în loc să urască, plângând în loc să se bucure. Mergeau, iubeau, se sărutau seară de seară, pe băncile din Parcul Rozelor, stârnind invidia trandafirilor.

Tace îndelung. Plânge.

Mă întind înspre ea, din doi pași o țin în brațe. Poate că are dreptate, cineva, o ursitoare urâcioasă ne-a încurcat destinele. Aș vrea totuși să-i spun și ei și mamei mele că Anca este jumătatea mea. Că părul ei, mirosind a nuanțe de roșcat și negru, e ceea ce iubesc cu adevărat.

Fragment din povestirea Nuanțe de roșcat și negru, apărută în volumul Castele de nisip, editura Tritonic, 2019.

Castele de nisip

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Galaxia 42

Povestiri science-fiction și fantasy

WP Test

Un simplu sit WordPress

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

Clubul de SFF Galaxia 42

Clubul de literatură și arte science-fiction și fantasy Galaxia 42

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

neverendingfantasy

The fantasy world creator

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Vestic.ro

Stiri din Arad

Seria "Nemuritor" de O.G. Arion

The difference between fiction and reality? Fiction has to make sense

%d blogeri au apreciat asta: