Întâlnire H.G.Wells


Sâmbătă, 25 ianuarie 2020, am participat la o întâlnire a clubului H.G.Wells, club care m-a primit acum doi ani în rândul membrilor săi. A fost comentată proza science fiction Ultima zi din viața Karinei Ivanov de Cristian Vicol, coleg la Revista Galaxia 42 și la Clubul Galaxia 42.

În povestire, o distopie, este imaginată o lume ahtiată după jocurile interactive de la televiziune. Principala atracție este o Loterie ce-i permite câștigătorului obținerea unui premiu neobișnuit. Nu unul material, nici unul de prestigiu, ci unul care poate zguduii preceptele morale contemporane, dar care a ajuns să fie acceptat de societatea distopică. Nu vă voi spune în ce constă premiul. Vă voi lăsa sa aveți plăcerea descoperirii lui la momentul lecturării povestiri în volumul aflat în pregătire de Cristian Vicol.

Un scurt fragment:

Ivanov nu mai fusese de multă vreme fericit. Poate de la Crăciunul de acum cinci ani, ultimul pe care îl petrecuse alături de fiica sa. Bucuria de a fi alături de ea era însoțită întotdeauna de nerăbdarea de a primi ceea își dorise de la bun început, ceea ce jinduise, adică o fărâmă din fericirea ei, care să se reverse asupra lui precum un ecou, mult mai puternic, al propriei sale bucurii. Acum, după câțiva ani, fericirea lui Ivanov se preschimbase în altceva, mai degrabă o nevoie pe care nu o mai putea controla, care îi cobora în stomac și care îi producea o senzație de vomă.

 Încercă să se consoleze că a doua zi se va întoarce acasă liniștit. Singurul lucru pe care îl mai dorea. Să fie liniștit. Se va duce mâine dimineață să le spună că, totuși, nu era de el treaba asta și că cel mai bine ar fi să dea premiul altcuiva, poate femeii al cărui nume fusese afișat chiar înainte să fie ales el câștigător. Sau altcuiva, dacă tot alegeau să ignore sorții și norocul ruletei. Și apoi i-ar fi rugat să îl lase să plece acasă. S-ar fi întors în apartamentul micuț de la mansardă în care toate lucrurile zăceau aruncate în harababură, dar în care se simțea destul de bine. Nu, nu era un cuvânt potrivit. Nu se simțea bine. S-ar fi întors în apartamentul în care era, mai degrabă, stăpân pe propriile sale alegeri. Ar fi putut, în sfârșit, să facă ordine printre haine, să spele vasele, să dea cu aspiratorul, să cumpere mâncare proaspătă și multe fructe, să plătească facturile la timp, treburi pe care le ignorase de atâta vreme.

Dacă totuși cineva îi întinsese o mână, poate chiar destinul. Se mai întâmpla, deși nu foarte des. Era ca atunci când te hotărai să te întorci de la lucru pe alt drum decât pe cel cu care te-ai obișnuit și chiar în ziua aia să găsești pe trotuar bani, o mulțime de bani pierduți de cineva care nici măcar nu își va da seama că lipsesc. Sau poate era ca atunci când pierdeai trenul, iar mai târziu aflai că undeva pe drum avusese loc un accident, iar dacă te-ai fi suit acum erai ferfenițe printre fiarele încâlcite ale vagonului. O șansă cosmică, pe care viața ți-o oferă după ce ai răbdat cuminte și ai așteptat pe brânci, încrezător că îți va veni și ție rândul. Sau poate erau doar coincidențe, iar destinul nu există decât în forma în care cineva ți-l croiește pe măsura a ceea ce el crede că e bine pentru tine, adică exact pe dos.  

Dacă stătea bine și se gândea, nimeni întreg la minte nu ar fi avut de ce să încurajeze o asemenea barbarie. Argumentul celor 18 milioane nu putea funcționa decât într-un sistem a cărui logică se fracturase, iar leucoplastul care mai ținea totul legat era spectacolul mediatic și nevoia oamenilor pentru senzațional. Voyerism. În timp ce el spera (sau sperase) doar la răzbunare, singurul fel prin care își putea găsi alinare după tot ce se întâmplase, să își ierte toate lucrurile pentru care se învinovățise atâția ani. Greutatea care îl apăsa pe umeri, care îl împingea la pământ, care îi sfărâma gândurile.

Obosit, se întinse pe pat.

Se gemui lângă pernă și închise ochii.

Visă.

Imagini de la întâlnire:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Galaxia 42

Povestiri science-fiction și fantasy

WP Test

Un simplu sit WordPress

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

Clubul de SFF Galaxia 42

Clubul de literatură și arte science-fiction și fantasy Galaxia 42

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

neverendingfantasy

The fantasy world creator

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

Vestic.ro

Stiri din Arad

Seria "Nemuritor" de O.G. Arion

The difference between fiction and reality? Fiction has to make sense

%d blogeri au apreciat asta: