Lecturi #1


Citesc și citesc. Îmi notez ideile într-un document, ba chiar și pe Goodreads, ceea ce nu e puțin lucru. Însă, în mare parte, reușesc să nu notez nimic. Ceea ce iarăși nu e puțin lucru! Așa că voi încerca să centralizez aici ceea ce citesc, lunar. Vor fi și luni fără nimic, vor fi și luni cu prea multe. Așadar: Lecturi #1. Adică cea am mai citit în ianuarie 2020.

 

Străinul, de Stephen King, editura Nemira, 2019, trad. Ruxandra Toma

Străinul by Stephen KingIată o lectură pe care am început-o mânat de la spate de iminența apariției serialului Outsider, inspirat de roman, pe HBO.

Prima parte a romanului este deosebită. Atent construită, ca un thriller de cea mai bună calitate, ne plimbă prin labirintul normelor și tabuurilor societății unui mic orășel american, distruse de uciderea unuia dintre tinerii săi membri. Suspansul crește gradual până la punctul în care m-am întrebat ce va mai putea urma după? După ciudatul linșaj de pe trepțile tribunalului. Are grijă King ca și a doua parte să fie la fel de intensă, chiar dacă supranaturalul, ce dă acea tușă atât de specifică Regelui, duce uneori intriga în grotesc.

Accentul cade, mai mult decât în alte romane, pe psihologia umană, atât ca individualități cât și ca societate, ba chiar și ca familie (nucleul de bază al societății, după cum se mai spune). King parcă scrie un tratat de sociologie practică. Cum ar fi dacă un tânăr, un copil, ar fi ucis de unul dintre membrii de vază ai localității? Cum ar reacționa societatea, familiile implicate, poliția, prietenii, ziariștii, observatorii ocazionali? Ce iese din aceste întrebări și supoziții vă las să descoperiți singuri.

Introducerea supranaturalului în a doua parte nu reduce suspansul și nici nu răspunde implicit întrebărilor de la început. Chiar dacă „cine” și „de ce” par a-și fi găsit răspunsurile, rămâne partea umană, deloc previzibilă, iar King știe să scoată maximul și dintr-o comună vizitare a unui hambar părăsit.

Singurul meu reproș la adresa romanului este dat de confruntarea finală cu ucigașul. Mi se pare slab construită iar crima în sine insuficient argumentată. Plus că – de ce nu? – aș fi vrut mai multe explicații despre acel cucubau. Cine este, de când există, care-i este punctul slab etc etc. În fine, sunt convins că aceste întrebări pot aștepta, pentru că în întregul său romanul este excelent, cu un plus pentru prima parte.

 

Cheia de sticlă, de Dashiell Hammett, Paladin, 2017, trad. Dan Sociu

Am recitit acest roman clasic după peste 20 de ani și încă-mi place. Peste personaje, peste stilul epocii prohibiției s-a așternut praful, dar a rămas acel ceva specific, atât de bine caracterizat prin genul noir în care Hammett a excelat. Personajul Ned Beaumont este excelent construit. Cred că deși acțiunea se petrece în aniii 30, corupția din politică și relațiile ei cu lumea interlopă este la fel de prezentă și astăzi. Mai ales la noi.

 

Misery, de Stephen King, Nemira, 2014

Misery, de Stephen King, Nemira, 2014Stephen King este unul din autorii mei preferați, iar Misery unul dintre cele mai bune romane ale lui. Povestea lui Paul Sheldon, ajuns, după un accident în munți, pe mâinile „celui mai înfocat fan” m-a captivat de la început până la final, chiar dacă, am să recunosc, era previzibil. Cu atât mai bine. Am avut timp să admir tehnica lui King prin care a construit suspansul capitol după capitol.

E ciudat cum de nu am reușit să citesc acest roman mai de mult. Pentru că-l am în bibliotecă de câțiva ani. Ba chiar în dublu exemplar.  Poate unul dintre motive a fost filmul (revăzut după citirea romanului). Filmul m-a impresionat, jocul lui Kathy Bates, pentru care a și luat un Oscar în 1991, este pur și simplu spectaculos. De aici și dificultatea mea de a citi cartea. Cumva Kathy Bates a intrat atât de bine în personaj încât nu mai era nimis de spus, de adăugat performanței sale. Mai ales că, prin comparație, în rolul scriitorului Paul Sheldon vedeam un alt actor, sau invers. Personajul din carte nu se potrivea cu cel interpretat de James Caan.

Spre marea mea bucurie cele două viziuni artistice, carte și film, merg bine împreună, ambele fiind remarcabile. Cartea nu doar prin idee, bună în sine și ea, cât prin atenta și migăloasa muncă a lui King de a crea personaje credibile de care te simți legat prin compasiune și oroare. Similar filmul reușește să creeaze atmosfera necesară de horror, de teroare psihologică. Aici, e clar, rolul lui Kathy Bates este definitoriu.

 

Omul umbră, de Dashiell Hammett, Paladin, 2013, trad. Vali Florescu

Mi-a plăcut foarte mult relația dintre fostul detectiv Nick Charles și soția lui Nora. O pereche admirabilă, completându-se reciproc. Un mic sfat pentru cititori: țineți aproape un pahar cu ceva tărie, cartea te obligă să participi la acțiune mai mult decât răsfoind paginile. Altfel, un roman excelent, cu un final de nota zece (pe mine m-a luat prin surprindere).

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Dianthaa Dabbles

in reviewing, cosplay, sewing and others

Beleg

fantastika kratka priča aforizam haiku

Galaxia 42

Povestiri science-fiction și fantasy

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

Clubul de SFF Galaxia 42

Clubul de literatură și arte science-fiction și fantasy Galaxia 42

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

neverendingfantasy

The fantasy world creator

Rândurile Evei

Nu ești niciodată singur dacă ai o carte lângă tine.

%d blogeri au apreciat: