Urmărind jeleurile (schiță)


Steierdorf și Anina sunt legate printr-o stradă lungă și plină de șicane. Urcă, plecând chiar din centrul Steierului, până la cimitir, pe lângă care se ajunge la celebrul lac Buhui. Din acel vârf coboară spre centrul Aninei, nu înainte de a face o curioasă curbă în formă de U ca și cum cineva cu spirit de glumă ar fi modelat acea vale de forma unui deget special pentru a crea o uriașă șicană între cele două localități. Ei bine pe fundul acelei adâncituri, prinsă pe trei părți de drumul altfel inaccesibil datorită diferenței de nivel se află Fabrica de Pâine.

Pe când aveam eu 10 ani, undeva prin primară, exista obiceiul să fim duși cu clasa pentru a vizita Fabrica. În Anina, de altfel, nu aveai prea multe de vizitat. Doar minele, dar ele ne erau rezervate vieții de adult, așa că nimeni nici măcar în glumă nu propunea vizitarea lor. Lasă că veneau orășenii din Reșița sau Timișoara să se mire și să respire aerul îmbâcsit de cărbune și fum, ca pe o experiență exotică. Ceea ce la urma urmei și era. 

În Fabrică l-am reîntâlnit pe unchiul Marian, cel despre care se spunea că murise înecat în apele tulburi ale Dunării în încercarea neizbutită de a fugi Dincolo. Și tot în Fabrică aveam să fim, toată clasa, mai puțin doamna învățătoare, transformați în aluat, copți și puși pentru răcire pe rafturi de metal. Dar despre asta altădată. Acum voi spune doar că într-o anexă a Fabricii, bine ascunsă de ochii curioși ai vizitatorilor, se afla o mică brutărie. Sună ciudat, dacă recitesc ce am scris, o brutărie într-o brutărie. Ca un fel de cutie într-o altă cutie, sau o pălărie peste o altă pălărie. În fine, ați prins mesajul.

La această mini brutărie se ajungea după ce treceau pe sub o pasarelă vopsită în verde pe unde trecea o bandă transportoare îngustă ce ducea făină în uriașa oală în care se prepara aluatul. După care urma o succesiunea de camere cu mai multe uși, unite fie prim holuri înguste, fie prin mari spații de recreere în care existau de-a lungul pereților canapele și fotolii comode. Abia după ce parcurgeau tot acest labirint într-o succesiune prestabilită puteai, sau nu, să găsești brutăria ascunsă în Fabrica de Pâine. 

Cum nu făcea parte din programul de vizitare, am dat de ea întâmplător, urmărind un tip mititel și foarte iute, cu o barbă mare din care, la fiecare scuturare mai nervoasă, cădeau jeleuri din fructe. Eram însoțit de cei trei buni prieteni ai mei, cunoscuți sub numele mușchetarilor lui Dumas tatăl: Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan. Eu eram Athos și îmi purtam cu mândrie porecla. Așadar, după ce d’Artagnan l-a zărit pe micuțul om, împotriva sfaturilor mele înțelepte, ne-am luat după el. Porthos culegea plin de atenție jeleurile, d’Artagnan se ținea cel mai aproape de el, eu încercam să rețin complicatul labirint, făcând semne pe uși și ziduri, în timp ce d’Artagnan, plin de entuziasm, aproape că-i sufla în ceafă micului om nu cu mult mai înalt decât noi.

Abia când s-a lăsat întunericul și locurile prin care treceam erau tot mai pustii, ne-am dat seama cât de repede trecea timpul când erai prins într-o aventură adevărată. Tot cam pe atunci am ajuns și la destinație. Mica brutărie se dovedea a fi o fabrică în toată regulă, cu malaxoare, cuptoare și lucrători plini de făină și zahăr. Ne-am ascuns după mai multe cutii de carton, loc din care ne-a scos de urechi șoferul autobuzului și doamna învățătoare. Acum îmi dau seama că nu doar doamna învățătoare scăpase de transformarea în franzelă ci și șoferul. Curios, curios.

Măi, măi, măi, dar ce avem noi aici, am auzit noi chiar atunci. Era chiar micul om, cel pe care-l urmărisem preț de cel puțin trei zile, până se înserase de-a binelea. Ia luați de gustați voi un croissant. Ne-a întins o tavă pe care erau exact șase croisanturi rumene, moi, apetisante, acoperite de creme de diverse culori. Am luat fiecare câte unul fără să cerem lămuriri suplimentare. Fabrica ne răsfățase cu tot felul de dulciuri și gustărici, așa că nu era nimic suspicios în noua ofertă. Dintre toți doar eu am ascuns delicatesa în buzunar, prefăcându-mă că am mâncat-o. Și tot dintre toți sunt singurul care știe, dar nu insistă pe tema asta, unde se află Fabrica de Croissante, locul în care sunt cultivați arborii de croissante, din a căror semințe se coc croisantele cele mai bune. 

Rămâne secretul nostru, Fabrica există și acum, în acea adâncitură peste care respiră minele din jur. Trebuie doar să cobori, apoi să urci, să deschizi mai multe uși și să închizi cel puțin cu una în plus, înainte de a ajunge în locul magic despre care bunii mei prieteni, învățătoarea și șoferul (curios, curios) spun că se află doar în imaginația mea și că în tot acest timp am dormit pe niște saci de făină bine ghiftuit cu jeleuri în culorile curcubeului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ZUTV | ZU TV

zutv, distractie, fun, cool

HelloTaste.ro

Descopera pe HelloTaste.ro retete culinare delicioase, sfaturi si trucuri utile de incercat in bucatarie si idei interesante de la chefi celebri si pasionati de gastronomie.

Helion Online

Revista de Arte S.F. si F.

Gazeta SF

Science fiction pe pâine!

Dianthaa Dabbles

in reviewing, cosplay, sewing and others

Beleg

fantastika kratka priča aforizam haiku

SW

Literary Blog

Galaxia 42

Povestiri science-fiction și fantasy

Blog.Tritonic.ro

Cititul nu dăunează sănătății!

cărți ce tind spre infinit

"Dintotdeauna fusese preocupat de infinit." (Eugen Cadaru)

ansiblefest.wordpress.com/

Festival de ciencia ficción feminista /// Zientzia-fikzio feministaren jaialdia

SZABLOG

HENRY SZABRANSKI

Solarcide

The home of dark and weird fiction.

Alex Fliker's blog

Sharing my experience!

%d blogeri au apreciat: