Împreună cu membri Clubului de Literatură S.F. H.G. Wells am fost, 8 iunie 2024, la restaurantul cu specific turcesc Miral din Săcălaz. Restaurantul are o terasă generoasă, două lacuri mici cu nuferi, pești și broaște, cascade și un loc de joacă pentru cei mici. Stăpânii locului sunt un motan roșcat și cerșetor, care a miorlăit aproape tot timpul, și un câine, tot roșcat, lățos și oportunist. Motanul mieuna, comesenii îi aruncau bucățele de carne, moment în care se înființa câinele și halea totul cu rapiditate. Procesul se relua. Chelnerița, foarte amabilă, ne-a lămurit că cei doi prieteni patrupezi primesc resturi de la bucătărie pe îndestulate. Doar că… năravul și plăcerea de a se da în spectacol. Am recunosc în atitudinea lor multă umanitate.
Am mâncat o ciorbă de miel, Kelle Paca, absolut delicioasă (dreasă cu lămâie, însoțită de ardei iute și lipie cu susan și mac), carne de vită la cuptor, Firin Tava Dana Etinde, carnea a fost bine gătită cu ceapă, usturoi și ardei, o salată de roșii și ca desert tăieței cu brânză la cuptor adică celebrele Kunefe – delicioase! La desert am luat o cafea turcească aromată și tare de a trebuit să să mă țin de scaun pentru a nu decola.
Deși nu am avut nicio lectură publică, totuși nu am neglijat partea literară a întâlnirii și am comentat noul număr al revistei Orizont, iar Silviu Genescu ne-a făcut cadou cea mai nouă traducere a sa: Metro 2035, de Dmitri Gluhovski, editura Paladin.
Daniel Timariu 