De culoare, portocaliu (povestire)

De culoare, portocaliu o povestioară publicată în revista Ficțiunea OPTm – multe, multe mulțumiri! – prin care vreau să spun că, oricât de ciudat ai fi, dacă toți sunt ciudați, ești cât se poate de normal. Normalitatea nefiind altceva decât media ciudățeniilor acceptate de societate. Așadar…

Într⁠-⁠o zi am mâncat atâția morcovi încât a doua zi m⁠-⁠am trezit portocaliu. A fost destul de ciudat să mă bărbieresc, să-mi curăț dinții, și ei de o nuanță mai deschisă a portocaliului, să mănânc și apoi să plec la muncă. Aveam impresia că pielea strălucește, luminată din interior de o sursă necunoscută, neuniform, când într⁠-⁠un loc, când în altul. Încercasem, fără niciun rezultat, să scot culoarea cu săpun, șampon, ba chiar și cu detergentul de scos petele cele mai dificile. Nu reușisem altceva decât să-mi irit pielea și să consum o parte însemnată din produsele de curățire. Afurisiți morcovi, afurisită perie de sârmă, acum eram acoperit de plasturi și unele zone mă usturau teribil! Când am ieșit pe ușă m⁠-⁠am mai privit o dată în oglindă. Deși pe hol era întuneric mă vedeam clar, fără să fiu nevoit să-mi mijesc ochii. Cel puțin morcovii își făcuseră datoria și acum aveam o vedere excelentă.

Citește toată povestirea online: De culoare, portocaliu.

Etichete: revista Ficțiunea OPTm