S-a nimerit ca a patra întâlnire din seria Timișoara scrie, un eveniment găzduit de Librăria Cărturești Mercy să aibă loc exact de ziua mea. 20 mai. Aș fi putut să mă eschivez, să stau acasă și să sorb pe îndelete un rom, alături de draga mea soție. Însă cum aveam făcute alte planuri, adică deja mâncasem tortul și ne pregăteam de un final de săptămână pe alte meleaguri, mai împins, mai tras, m-am dus la întâlnire.
Tura asta i-am ascultat pe Cynthia Orszag, Cătălina Fometici și dramaturgul Teo Spătaru. Pe primele două le-am mai citit, ba chiar Cătălinei i-am și lansat un volum, așa că știam la ce să mă aștept. Calitate și iarăși calitate. Teo a fost o surpriză plăcută. Un artist nu doar talentat, ci și implicat în diverse activități culturale în folosul celor cu probleme (adicții de tot felul). Alături de o mică trupă de teatru (un ONG fondat de el) pentru care scrie scripturile pieselor, folosindu-se și de cunoștințele de psihologie, prima sa specializare, poate chiar cea de bază, Teo pune în scenă piese pe subiecte sensibile: adicții, religie, relațiile din familie și altele. A citit un fragment dintr-o piesă a cărei subiect este dependența de jocurile de noroc. Ne-a mărturisit că cei mai bun spectatori au fost cei de la penitenciar.
Seara s-a încheiat, așa cum este firesc, pe o terasă, de data asta din Bastion.
Daniel Timariu 