Un roman SciFi greu de pus într-o nișă sau de încadrat într-un gen anume. Da, este SciFi, da, este de aventuri și da, poate fi comparat cu Robinson Crusoe, de Daniel Defoe, un alt roman în care este descrisă viața de zi cu zi a unui supraviețuitor. Dar cam la atât se limitează comparația. Pentru că Mark Watney, eroul lui Andy Weir, nu este un naufragiat pe o insulă exotică, este abandonat pe o planetă ostilă vieții pământene. Deja lucrurile se schimbă, iar comparația devine forțată.
Romanul este scris – în mare parte – ca un jurnal video, transcris ulterior întrun stil simplu, aproape frust, asemănător textelor de pe blogurile moderne. Cred că dacă aceste însemnări zilnice, în care Mark Watney ne povestește viața sa pe Marte, ar fi fost însoțite și de imagini, selfiuri sau chiar înregistrări audio am fi avut primul roman-blog din istorie. De altfel, stilul de blogger în care este scris în mare parte romanul a condus la o ecranizare foarte apropiată de text. În film, Mark Watney, interpretat de Matt Damon, folosește sistemele de înregistrare audio-video, atât din habitat cât și din rovere pentru înregistrarea jurnalului iar unde în carte avem doar pomenite piesele muzicale ascultate (toate din anii 70 și toate disco) în film le și auzim (Waterloo de ABBA, Starman de David Bowie, Hot Stuff de Donna Summer sau foarte potrivitul I Will Survive de Gloria Gaynor), un element important în crearea unei atmosfere suprarealiste, mai ales pe fondul unor filmări ample în care se văd peisajele marțiene.
Articolul se poate citi în întregime pe siteul Gazeta SF.
Daniel Timariu 