Despre After Earth și merele ca perele

Atenție! Poate conține urme de popcorn și spoilere.

After Earth… un film de toată acțiunea, ca să zic așa. Acum, nu zic nu, Will Smith e un actor bun care a jucat cu succes în mai multe filme SF, din care „I, Robot” și „Men in Black” sunt cele mai cunoscute, deși făcând o paranteză, pentru mine rolul său cel mai bun este în „The Pursuit of Happyness” un film în care joacă tot alături de fiul său, dar o face magistral, însă în After Earth prea e serios, prea se străduiește să nu fie el și când e atât de serios și face și pe Gigi Duru… bleah, nu pot să-mi explic cum era atât de ghost când el de la început pâna la sfârșit și-a plimbat ochii într-un fel de apă dulce-sărată ca un cațeluș căruia îi e fomică și vrea la mămica. Până pe la jumătatea fimului tot am așteptat ca deodată să zică ceva de genul „îți dau cu dicționarul în cap până te omor” și în sfârșit să înceapă filmul cu adevărat. În fine, acțiunea începe într-un târziu, promițător aș zice, cu un scurt rezumat care emană câteva esențe tari și foarte tari: Ursa un monstru înfiorător este aruncat pe pământ de către niște extratereștrii glumeți, despre care nu se mai suflă un cuvințel, acțiune ce conduce la migrarea în masă a omenirii spre alte planete.

Apoi lucrurile o iau razna, rapid de tot, puță ăl mic (Smith Jr.) e prea mic față de colegii lui, iar pe lângă că e băiatul lui tata e și un rebel cu sânge în instalație (un fel de Lieutenant Alex Hopper din Battleship), apoi mai apare și un soldat invalid fără nici un rost în intrigă care te face să te întrebi cum naiba e posibil să existe invaliditate într-o lume atât de super-mega-terra avansată care are, așa cum se va vedea mai târziu, siringă cu antivenin-orice-tip-ar-fi-el și totul e făcut din pânzeturi super tari și un fel de burete-hârtie, inclusiv interioarele navei cu formă de pisică de mare.

Aici se cuvine o paranteză, nava arată traznet, cu multe lumini și hublouri gen enterprise altfel complet inutile în spațiul cosmic, cu o formă nemaipomenit de potrivita în oceane la apa mică și călduță, dar în spatiul cosmic!? Ați observat voi planete sau obiecte „naturale” cosmice cu forme de pisici de mare? Nu, nici eu, toate au o formă placută vederii numită popular „cartof”. Asta e forma vido-dinamică în spațiu. Desigur dacă nava intră în atmosfera densă a Pământului mai că aș zice că forma și gemurile au un rol, însa nu, ditamai conserva nu are cum intra în atmosferă făra să crape, evident asta și face în film. (vă puteți închipuii că nava asta are pe post de fotolii un fel de scaune de pescuit cu centură aliniate pe lângă un fel de perete de pluș?).

Și filmul merge mai departe ca o caricatură lipită pe spatele unui măgăruș de pluș. Toți, sau aprope toți, crapă, mai puțin ăl mic și tacsu care, ca în reclamă, respiră cam greu, adică are picioarele rupte și o mare lipsa de umor. Ah, aparent mai scapă câțiva „în coadă” dar sunt prinși repede de Ursa și înfipți în țăruși așa cum pasărea numită sfrancioc face cu prada sa (da da e vorba și de acel Sfrâncioc – Shrike din Hyperion care facea la fel cu prazile sale, le înfingea în țepe).

Și așa pe nesimțite ajungem la Ursa. Acest animal fără trecut și fără viitor (aparent trăiește doar ca să omoare oameni) e un fel de orbete gigantic cu 3 perechi de labe, cele din față fiind chiar mâini! Partea aiuristică e ca animăloiul e super dotat, însa foarte limitat: miroare de la zeci de km, ce altceva decât frica, se poate camufla precum Predator, poate merge pe ascuns până îți pică în spate și cam atât! Căci bietul animal o dată ce iese din camuflaj devine greoi, mătăhălos, prost de dă în gropi și culmea ironiei nu are auz, nu are miros, nu are nici un simț în afară de de a simți feromoni umani de frică (aparent simte frica și la maimuțe, pe undeva prin pădure fără zgomot hăcuiește o ceată veselă de maimuțe).

Frate, și ăl mic pune mâna pe un fel de cuțit de bucătărie și mi-l face pe orbete care nici 5 metri nu mai poate parcurge cu „degețel” pe creștet… mda, vezi să nu.

Un mare semn de mirare e și acest cuțit ce iese dintr-un fel de tub. Pare foarte usor, foarte ascuțit și foarte periculos. Da acum vă întreb: ați ataca un câine turbat cu un brigeag fie el șsi elevețian? Aud? Nu!? Păi cum așa? Da un urs cât un elefant? Ha ha ha nu aveți simțul sf-ului în vine la fel de ascuțit precum cel a lui Will Smith 🙂 glumesc… sau nu. Unde sunt armele cu acțiune la distanță, ceva pușcă, pistol, haide un arc ca fatucă aia din jocurile foamei? Păi… nu sunt. Parese că ditamai animalul cu, bănuiesc, pielea cât a doi-trei rinoceri la un loc e făcut KO de o brișca bine ascuțită mânuită de un mucos de 13 ani.

Ah.. era sa uit complet! Atmosfera e întregită de o planetă pe care ziua arată așa cum o știm cu toții, dar noaptea, de nicunde, aici eu banuiesc că e mâna Crăiesii Zăpezilor, se lasă frate o chiciură și un frig de crapă pietrele și alta nu. În schimb păsările sunt mari și tare tare binevoitoare cu oamenii (am impresia că știu și ceva engleză, copilul ăsta râzgâiat aruncandu-i ceva cuvinte).

Mda… e bine când totul se termină cu bine, la sfârșit pupături, saluturi militărești și bineînteles ochi plutind în lacrimi. Oh…. yeah baby bine ca s-a terminat.

Etichete: After Earth, I, Men in Black, Robot, Will Smith